Judecătorii recunosc caracterul politic al multor condamnări pronunţate de autorităţile comuniste, dar nu mai acordă despăgubiri pentru anii de temniţă. Un caz aparte este cel al Veronicăi Pagu, al cărei soţ a fost condamnat la moarte şi apoi la muncă silnică pe viaţă pentru „uneltire contra ordinii sociale".

Instanţele gălăţene nu mai acordă daune morale sau materiale pentru suferinţele prin care au trecut foştii deţinuţi politici şi familiile acestora.

O dovadă este faptul că Tribunalul Galaţi a respins pe 28 februarie 2011 patru cereri pentru acordarea unor despăgubiri deţinuţilor politici sau familiilor acestora, cu toate că a recunoscut prin hotărârile pronunţate caracterul politic al arestărilor şi condamnărilor.

Totalul daunelor morale solicitate depăşeşte 2,5 milioane de euro, dar deţinuţii politici sau rudele acestora nu vor vedea niciun ban. Impresionant este cazul Veronicăi Pagu, care a chemat statul român în judecată după ce soţul său, Vasile Pagu a fost arestat, torturat, condamnat la moarte , ulterior pedeapsa fiindu-i comutată în muncă silnică pe viaţă pentru „uneltire contra ordinii sociale şi insurecţie armată".

Vasile Pagu a fost închis timp de cinci ani, 11 luni şi 25 de zile în perioada 29.09.1958-01-08.1964, timp în care familia l-a crezut mort şi i-a organizat pomenile creştineşti. Prigonirea lui Vasile Pagu şi a familiei sale a continuat şi după eliberarea din închisoare.

Aceştia au fost obligaţi să se mute într-o locuinţă improvizată sub viaductul de la combinatul siderurgic, unde au locuit timp de 12 ani fără apă, electricitate şi căldură.

Toată averea familiei Pagu a fost confiscată de comunişti fără niciun motiv, iar Vasile Pagu a fost nevoit să se angajeze la un IAS din Bădălan pentru că nu era primit în altă parte.

„Am îndurat suferinţe şi umilinţe de neimaginat, iar acum ni se refuză şi dreptul la