In a doua jumatate a lunii aprilie, New York-ul a gazduit doua evenimente importante: vizita Papei Benedict al XVI-lea si Festivalul filmelor din Romania - "Shining Through a Long Dark Night". Daca fac abstractie de impresia mea ca ar fi fost sponzorizata de o firma de salubritate, as mai aminti Bienala artistilor plastici newyorkezi. Toate trei s-au desfasurat in Manhattan, in inima orasului, care n-ar fi putut sa doarma, chiar daca voia, din cauza sirenelor politiei si a celor de la interventii. Mi-ar fi placut sa cred, odata ajuns la New York, ca cele de mai sus fac parte dintr-un singur eveniment: festivalul... Totul a inceput cu citeva saptamini mai devreme. M-a sunat intr-o dimineata Consulul general al Romaniei la Sydney, pe motiv ca cineva de la New York se interesa daca eu, Iosif Demian, autorul filmului Lumina palida a durerii, mai sint in viata. Am ripostat: sigur ca mai sint! Filmul respectiv insa nu-mi apartine. Apoi lucrurile s-au clarificat si, cu ajutorul a doua doamne deosebite din partea ICRNY, Corina Suteu si Silvia Rogozea, am aflat despre organizarea festivalului, despre cel ce a reusit o selectie impresionanta, Richard Pena, si ca si filmul meu, O lacrima de fata, e printre cele selectate. Prezenta si contributia lui Richard - o personalitate cu totul remarcabila in lumea filmului, de peste 20 de ani in fruntea Festivalului International al Filmului din New York, precum si sansa de a revedea prieteni de altadata m-au convins sa traversez oceanul Pacific. Veniti de pe toate coclaurile lumii, ne-am intilnit, imediat dupa sosire: Gabor Tarko, Manuela Cernat, Dan Pita si eu. Au sosit apoi gazdele noastre, alti oaspeti si prieteni. Emotionati de revederi dupa ani indelungati, ne-am pierdut usor in tentativa de a lega discutii coerente, de a afla cit mai multe despre noi si despre altii. Am vorbit despre impliniri, despre familii si filme realizate si