Cînd condamnăm comportamentul unui politician, al unei celebrităţi sau al unui prieten, sfîrşim adesea prin a face apel la intuiţiile noastre morale. "Este în mod evident greşit!", spunem. Dar de unde vin aceste raţionamente intuitive? Sînt ele nişte ghiduri morale de încredere?
De curînd, o cercetare neobişnuită a ridicat noi întrebări privind rolul reacţiilor intuitive în raţionamentul de ordin etic. Joshua Greene, un licenţiat în filosofie care lucrează acum în psihologie şi care s-a mutat recent de la Universitatea Princeton la Harvard, a studiat modul în care oamenii reacţionează la o serie de dileme imaginare. Într-una dintre aceste dileme, stai lîngă o cale ferată şi observi că un vagon gol se îndreaptă spre un grup de cinci persoane. Acestea vor fi ucise dacă vagonul îşi continuă drumul.
Singurul lucru pe care îl poţi face pentru a preveni aceste cinci potenţiale victime este să schimbi macazul, astfel ca vagonul să treacă pe o şină alăturată unde nu ar lovi decît o singură persoană. Cînd sînt întrebaţi ce ar face în astfel de situaţii, majoritatea oamenilor spun că ar trebui să îndrepte vagonul pe a doua şină, salvînd astfel patru vieţi.
Într-o altă dilemă, vagonul, ca şi mai înainte, este pe cale să omoare cinci persoane. Totuşi de data asta nu stai lîngă calea ferată, ci pe un pod de deasupra căii ferate. Nu poţi să schimbi traseul vagonului. Te gîndeşti să sari de pe pod în faţa vagonului, sacrificîndu-te astfel pentru a salva viaţa celor cinci persoane aflate în pericol, dar îţi dai seama că trupul tău nu este îndeajuns de puternic pentru a opri vagonul.
Lîngă tine se mai află un străin mult mai solid decît tine. Singurul mod în care poţi să previi ca vagonul să lovească mortal cele cinci persoane este să-l împingi pe acel străin de pe pod în faţa vagonului. Dacă-l împingi pe străin, acesta va fi omorît, dar îi vei salva pe c
