Evoluţiile din ultimii ani mută competiţia geopolitică din Asia Centrală şi nordul Asiei de Sud spre sud şi influenţează astfel orientările vestice ale Pakistanului şi Indiei. Evoluţiile din ultimii ani mută competiţia geopolitică din Asia Centrală şi nordul Asiei de Sud spre sud şi influenţează astfel orientările vestice ale Pakistanului şi Indiei. Dintre cele trei mari puteri care concurează azi în Eurasia, doar Statele Unite nu deţin poziţii vitale în mod natural. Masivul atac al Afganistanului talibanizat a dat Americii ocazia - cel puţin aparent nesperată - să lanseze o strategie regională care viza nu doar anihilarea Al-Qaida, dar şi minarea istoricului eşafodaj al Rusiei din centrul şi sudul Asiei. Timp de patru ani, SUA au încercat construirea unui şir de baze militare în republicile ex-sovietice central-asiatice, apoi a început contraatacul Moscovei - care deja nu mai avea de ce privi prezenţa militară americană cu îngăduinţa asigurată de 11 septembrie 2001. În 2005, Rusia a declarat forţele americane drept "non-regionale" şi a cerut explicit retragerea lor, iar Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai (SCO) a solicitat chiar un calendar al acestei retrageri. Uzbekistanul a fost urmat şi de celelalte colege de URSS în decizia strategică de a restabili legătura cu Kremlinul. Armata americană a rămas cu baza aeriană de la Manas, din Kîrgîzstan, aflată la câţiva kilometri de aerobaza Kant gestionată de armata rusă - dar conducerea de la Bişkek cere desfiinţarea ambelor. Ajuns în acest punct, Departamentul de Stat şi-a reorganizat anul trecut Divizia Asia de Sud, prin includerea statelor central-asiatice într-o "Greater Central Asia", care merge de la drenarea de hidrocarburi central-asiatice spre sudul deficitar energetic până la deschiderea unor canale de influenţă pentru India şi Pakistan în Asia Centrală - stabilizarea Afganistanului fiind elementul car