În 1939, Henry Miller (născut în 1891) întreprinde o călătorie în Grecia. Are 47 spre 48 de ani, a terminat la ParisTropicul Cancerului şi Tropicul Capricornului, se simte obosit şi debusolat nel mezzo del camin. Războiul mondial bate la uşă, expedientele financiare nu sînt prea grozave, nu e chiar simplu să trăieşti fără prea mulţi bani, de pe o zi pe alta. Tribulaţiile amoroase cu Anaïs Nin sînt şi ele epuiza(n)te, îi place Parisul, se simte bine în Europa şi Franţa, dar nu mai e mulţumit de viaţa lui. Ar vrea să ajungă în Tibet şi să înceapă a spiritual life. Nu va ajunge niciodată. Dar hazardul, destinul îi oferă o surpriză. Acceptă invitaţia bunului său prieten, scriitorul britanic Lawrence Durrell, de care este (va fi o viaţă întreagă) puternic ataşat, să vină în Grecia. Durrell are o casă în insula Corfu. Miller pleacă din Paris şi se îmbarcă la Marsilia ca să ajungă la Pireu. Aşa începe o călătorie extraordinară pentru Miller, care se va concretiza în volumul pe care îl prezentăm acum. El considera Colosul din Maroussi – care este dedicată prietenul lui grec, Katzimbalis, un poet plin de farmec – cea mai bună carte a lui. Seria de autor Henry Miller de la Editura Polirom continuă cu una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată despre Grecia şi cei care o locuiesc. Mult admirată şi preţuită de multă vreme, transformată într-o rîvnită destinaţie turistică în ultimele decenii, devenită recent obiect de dispută în rîndul liderilor europeni şi subiect de glume proaste legate de situaţia economico-financiară de ultimă oră, Grecia merită pe deplin elogiul, iubirea şi elegantele aprecieri ale prozatorului american.Colosul din Maroussi (Editura Polirom 2011, traducerea, cursiv-fluentă, şi notele, chiţibuşit-erudite, de Cristina Felea) este, aşa cum deja mă grăbeam să semnalez, o minunată carte despre o ţară, locuitorii săi şi tot ce au putut ei dărui uman