Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Techirghiol a fost construită de bătrânii maramureşeni din satul Maioreşti, judeţul Mureş, în anul 1750. A fost strămutată în de regele Carol II din satul Maioreşti, judeţul Mureş la stana Sfânta Ana din Bucegi, iar în 1951 patriarhul Justinian a reamplasat-o în incinta Casei de odihnă a Patriarhiei din Techirghiol.

Lăcaşul de cult a fost construit din lemn şi împodobit cu pictura naivă, în tempera pe lemn, care îşi păstrează aura străveche, deşi a fost retuşată de trei ori, fiind deosebit de expresivă. Unele lucrări din locaş sunt unicat: Sfântul Hristofor cu cap de câine, Adam şi Eva cu şarpele şi Patimile Mântuitorului. Catapeteasma este bine proporţionată la dimensiunea bisericii. Icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă sunt datate în jurul anului 1830 şi au două medalioane cu picturi rafinate, cele conferă o deosebită valoare. În incintă se mai află un cămin arhieresc şi fântâna Sfântul Pantelimon cu statuia acestuia, executată de sculptorul Ion Jalea. În 1934, regele Carol al II-lea a strămutat bisericuţa la castelul Pelişor din Sinaia, urmând ca în 1951, din iniţiativa Patriarhului României, Istinian Marina să fie strămutata la căminul preotesc de la Techirghiol, înfiinţat mai devreme, în 1928 de Patriarhul României, Miron Cristea. Sculptorul Patriarhiei, Grigore Dumitrescu îi va modifica silueta adăugându-i un pridvor şi două turle. Bârnele de gorun îmbinate tradiţional în cuie de lemn, împrejmuite de un brâu median răsucit dau întregii construcţii o notă personală. Hramul bisericii, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, conform icoanei hramului a fost schimbat la dorinţa Patriarhului Iustinian, în hramul Sfânta Maria li Adormirea Maicii Domnului. Biserica a fost restaurată între anii 1984-1986. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Techirghiol a fost construită de bătrânii maramureşeni din satul Maiore