Dificil să spui despre cineva că este analfabet digital. Chiar dacă încă mulţi clamează cu o oarecare falsă mândrie lipsa de competenţe digitale, s-ar simţi cumva jigniţi dacă le-ai pune eticheta de analfabet, fie el şi numai digital. Mult zgomot pentru nimic? Dificil să spui despre cineva că este analfabet digital. Chiar dacă încă mulţi clamează cu o oarecare falsă mândrie lipsa de competenţe digitale, s-ar simţi cumva jigniţi dacă le-ai pune eticheta de analfabet, fie el şi numai digital. Mult zgomot pentru nimic? Despre alfabet şi alfabetizare Nimănui nu-i place să fie considerat analfabet. Analfabetul este un om exclus de la binefacerile civilizaţiei şi de la comunicarea scrisă. Alfabetul a fost un pas uriaş spre transmiterea informaţiei şi cunoştinţelorcătre cei din jur şi mai ales spre stocarea acestora. Un pas spre difuzarea largă a luminii cunoaşterii. Odată cu alfabetul a apărut alfabetizarea, adică stăpânirea codurilor reprezentate de alfabetele diverse. Dar, a apărut şi o nouă prăpastie între oameni, aceea dintre cei care stăpâneau alfabetul şi aceia care trăiau în întunericul nestăpânirii lui. Secole întregi alfabetizarea şi perfecţionarea ulterioară a accesului la cunoştinţe evoluate au fost destinate unor pături şi categorii sociale restrânse. Ceea ce era nevoie să li se transmită celor care reprezentau marea majoritate a populaţiei se făcea prin viu grai şi prin imagini. Cu rezultate uneori benefice. Oare dacă oamenii de rând ar fi ştiut să citească singuri Biblia am mai fi avut minunatele picturi de pe pereţii mânăstirilor din Bucovina sau operele magnifice al picturii Renaşterii? A apărut însă acum aproape 600 de ani invenţia lui Gutenberg, tiparul, care a revoluţionat scrierile generând produse ieftine mai accesibile multor pături ale populaţiei şi educaţia a însemnat imed