Dacă stai să-i asculţi, te-apucă mila: toţi sînt contra gropilor din asfalt, nimeni nu vrea să le simtă în şale (şi amortizoare), nici măcar un suflet de om nu-i de partea lor. Asta nu-i drept, oameni buni, că şi gropile sînt bunul întregului popor, de care beneficiem cu toţii în mod egal – iar unii şoferi, chiar mai egal decît alţii – c-aşa-i în democraţie! Le-am avut şi pe vremea lui nea’ Nicu (dar nu crîcnea nimeni, că altfel...), le avem şi acum, le vom avea în vecii vecilor amin! Şi atunci: de ce atîta zarvă?
Aşa că m-am decis să devin avocatul diavolului şi să mă declar de partea gropilor bucureştene atît de marginalizate, mai ales că aici avem de-a face cu gropi capitale, cu super-gropi, cu mega-hîrtoape, la care provincia rîvneşte, dar n-are nici o şansă să acceadă. Că şi firmele „de astupat gropi“ trebuie să trăiască (bine!). Şi funcţionarii de la primării, care se ocupă de problemă au dreptul la cîte-un „dulce“. Că dacă te iei după televiziuni, astuparea lor are ceva din complexitatea unei operaţii pe cord deschis – probabil că de aceea ne bucurăm şi de avantajul unui primar general medic şi pus pe treabă...
Îl şi văd pe dom’ primar, cu mască chirurgicală şi mănuşi de gumă, chiuretînd o groapă, rezecînd o cavitate sau (de ce nu) toaletînd o gaură – totul în prezenţa a cît mai multor televiziuni, bineînţeles! Sau, dacă reflectăm la potenţialele gropi din ipoteticele autostrăzi suspendate ale Bucureştiului, ce material de studiu proaspăt (şi virgin)! Gîndiţi-vă numai: să fiţi primul şofer care „dă în gropi“ de la o înălţime de 10 m (sau cît or fi drăcoveniile de înalte...) – ce bucurie să fii primul venit, primul servit. Aşa se intră în istorie! Se sperie gîndul de asemenea viitor luminos...
Pînă şi sintagma „Prost de dă în gropi“ reprezintă o adevărată provocare, adresîndu-se practic tuturor şoferilor bucureşteni care pot practica offro