Jurnalul oricarui adolescent interbelic abunda de intamplari plicticoase, asemanatoare de la o zi la alta. Din cand in cand, scrisul pulsa catre o mica revolta impotriva monotoniei agresive.
Iata cum noteaza intr-o zi insuportabil de fada ceea ce traieste de ani: "M-am sculat din pat. M-am imbracat. Mi-am luat ceaiul. Tata a plecat la regiment. Mama a inceput sa se certe cu bucatareasa. …Dejunul. Ne-am asezat la masa: mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si un desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Apoi s-a culcat in odaia lui. Mama ramanand singura in salon a dat un telefon amantului ei. …Masa de seara. Ne-am asezat la masa, mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Fiecare din noi s-a culcat in urma, intinzandu-se in pat ca intr-un sicriu. Maine filmul va rula de la inceput. Aceasta se numeste viata. Scriitorii o socotesc demna de a umple paginile romanelor lor. Filosofii ii gasesc tot felul de semnificatii. Si eu ma intreb de ce nu ma sinucid mai curand" (Tinerete ciudata).
Dincolo de casa se intinde iadul cotidian, "acel fund de cartier, cu vecini care se barfeau pe ascuns toata ziua, mereu la panda de dincolo de ziduri, parca nu ar avea ceva mai bun de facut decat sa isi piarda vremea uitandu-se reciproc prin gaura cheii" (Moarte cotidiana).
Apoi, la scoala, acei ani de liceu "cimitir al tineretii mele" (Bacovia), erau "un calvar" in care "colegii de clasa il privisera totdeauna cu dispret, avand reactiunea golanilor in fata copilului de familie buna", care "nu supara pe profesori, care nu copia la teze, care nu injura, care nu stia anecdote (bancuri n.m.), care nu fuma pe furis, care nu juca fotbal, care nu umb
