Ion Diaconescu a lucrat la Ascensorul de când a ieşit din puşcărie şi până s-a pensionat.

Când aţi ieşit din puşcărie ce s-a întâmplat?

Întâi am fost trimişi pe Bărăgan. Domiciliu obligatoriu. Aia a fost o tranziţie. Pe urmă am sosit în Bucureşti. Ei, pe Bărăgan, când ne-au pornit acolo, ne-au dat un buletin de populaţie (de identitate – n.r.). Când am venit aici în Bucureşti şi vedeau buletinul ziceau: păi cum, domnule, veniţi din fundul Bărăganului să vă dăm serviciu? Ne-au primit cu dispreţ, cu ură, ca să nu creăm prin prezenţa noastră un capital politic. Îmi aduc aminte că, mergând în căutare de serviciu pe strada Plevnei, unde era întreprinderea Ascensorul, m-am întâlnit cu unul, Secară, cu care fusesem în puşcărie. Atunci a apărut şi unul care era mai mare la Ascensorul. Şi mă întreabă cum e cu serviciul, şi îi spun: păi uite, dom’ne, cum îi spun că vin din puşcărie, mă dă afară. Şi ăla îmi zice, ia staţi, dom’ne, că aici (la Ascensorul – n.r.) nu e important. Şi cred că putem să facem ceva. Aşa m-am angajat. Ca să aflu mai târziu că ăla care fusese numit director de curând fusese ţărănist şi el. Din tineret (Tineretul Naţional-Ţărănesc – n.r.), nu-i mai făcuse dosar. După aia am stat de multe ori de vorbă cu el pe chestii politice. Dumitrache îl chema.

Cât aţi lucrat la Ascensorul?

Până m-am pensionat.

Şi ce făceaţi la Ascensorul?

Sunt inginer de felul meu. (Un invitat: A fost şef atelier, dar nerecunoscut.)

Cum se uitau la dumneavoastră secretarul de partid, securiştii?

Eram supravegheat tot timpul, şi acolo şi afară, în exterior. Se ştiau de către cei de la securitate toate relaţiile noastre.

CITIŢI ŞI: Cum a salvat Ion Iliescu comuna natală a lui Ion DiaconescuIon Diaconescu, umbra lui Corneliu CoposuIon Diaconescu, despre lagărele comuniste: "ÎN PUȘCĂRIE, BĂTAIA ERA LUX"Ion Diaconescu, la 94 de ani, despre viaţă