După corupţia televizată din MAI şi MApN, pe marile ecrane rulează în aceste zile mita parlamentară pentru legea bugetului, care este programată să intre în plen la începutul săptămânii viitoare. Uninominalii s-au transformat într-o ceată de şacali care se aruncă flămânzi asupra prăzii. Prada? Contribuabilul român nenorocit de biruri şi minciuni. Dacă în 2010 preţul unui vot a fost de 70.000 de euro de colegiu, pentru legea bugetului pe anul viitor guvernul ridică scorul la peste 100.000 de euro de parlamentar. Aproape 30 de milioane de euro. Atât a promis Emil Boc taberei puterii ca să-şi treacă fără emoţii bugetul de stat pe 2011 înainte de vacanţa parlamentară. Fiecare uninominal al puterii va primi astfel, în contul votului, 450.000 de lei, echivalentul a peste 100.000 de euro, cu 30.000 de euro mai mult decât a oferit guvernul la bugetul pe 2010. Banii ar urma să fie oferiţi sub formă de finanţări pentru proiecte locale - reparaţii de şcoli, biserici sau peticirea unor drumuri - şi vor fi ascunşi, la fel ca şi în 2009, într-un fond de rezervă aflat la dispoziţia premierului. Chiar dacă împărţirea s-a făcut exclusiv pe criterii politice, guvernul a găsit o formulă pentru a cosmetiza favorurile făcute parlamentarilor puterii. La fel au procedat şi Tăriceanu şi Năstase. Deci, care e diferenţa? Nici măcar de gen, deşi la Năstase nu băgăm mâna în foc.

Şi iar iese cel mai câştigat senatorul cu păru' creţ, care la moţiune a mai primit de la Boc o deconcentrată, iar acum, la buget, mai umflă vreo 3 miliarde, probabil cu un comision aferent de numai 30%. De aceea politica rămâne cea mai profitabilă afacere. Nu se cere carte multă, ci doar niţel tupeu.

Ce nu se vede însă este faptul că deşi Boc s-a grăbit să-şi asigure voturile contra şpagă pe cap de parlamentar cu ceafa lată, până ieri, guvernul avansase o cifră de venituri, în condiţiile în care încă se con