Există oameni de ştiinţă care practică gânduri extreme, aşa cum unii practică sporturi extreme. De obicei din mintea unor asemenea inşi ies teoriile care revoluţionează imaginea noastră despre lume. Dar formularea coerentă şi completă a unei noi teorii nu e opera unui singur om, ci a unui şir de gânditori de geniu, adesea chiar din tabere adverse. Expusă pe-nţeles, istoria marilor idei ştiinţifice e mai pasionantă decât orice bătălie.

Am avut mereu o slăbiciune pentru cărţile de ştiinţă şi le citesc de mult. Sunt cărţi cu miză. Între cele din romanul meu de formare intră Treizeci de ani care au zguduit fizica de George Gamow sau Elicea vieţii de James D. Watson, despre descoperirea ADN-ului. Dar "povestea" lui Simon Singh (doctor în fizica particulelor elementare la Cambridge şi autor al unui serial BBC intitulat Tomorrow's World) despre teoria big bang, explozia şi expansiunea universului, m-a entuziasmat mai mult decât oricare alta. Ştiu de mult că numai oamenii deosebit de inteligenţi reuşesc să spună pe-nţelesul oricui lucrurile cele mai dificile, iar autorul face parte din această categorie. Paul Dirac, un fizician britanic care a luat Premiul Nobel la 31 de ani, are chiar o glumă pe temă, aleasă drept motto al primului capitol: "În ştiinţă încercăm să spunem oamenilor, aşa încât să fim înţeleşi de toţi, ceva ce nimeni nu ştiuse până atunci. În poezie însă e exact pe dos". Performanţa lui Simon Singh e că scrie un adevărat roman, cu personaje bine conturate, fizicienii, cu acţiune, războiul din jurul teoriei big bang, cu mult umor, cu nuanţe, cu suficient tragism ori "umilitate" şi cu o temă care ne priveşte pe toţi: cum s-a format universul în care ne aflăm? (În treacăt fie spus: nu e lipsit de importanţă că am citit cartea Big bang. Originea universului în traducerea lui Vlad Zografi, coordonatorul colecţiei de ştiinţă de la Editura Humanitas. Avâ