Exista litera legii si exista spiritul legii. Mediind intre cele doua, s-ar cuveni sa se afle bunul-simt.
E o problema veche de cind Codul lui Hammurabi. Au rasucit-o pe toate partile rabinii, dupa ce Moise a coborit de pe munte cu Decalogul. A discutat-o Platon in citeva dintre cele mai faimoase dialoguri ale sale. Au interpretat-o crestinii dupa ce Iisus a spus ca n-a venit sa strice legea, ci s-o implineasca.
Cum sa treci dincolo de litera legii, ajungind la spiritul ei, fara ca, prin aceasta, sa o relativizezi? Cum sa respecti, bunaoara, porunca „sa nu ucizi“, cind te pregatesti sa mergi la razboi? Pentru ca - e limpede pentru orice om de bun-simt - litera legii aplicata mecanic unei realitati in vesnica schimbare poate produce aberatii.
O asemenea aberatie este si scandalul iscat in jurul operatiei Prea Fericitului.
Nici nu se racise inca bine trupul Patriarhului, cind au aparut speculatiile legate de incalcarea legii, sugerindu-se, mai mult sau mai putin voalat, ca PF Teoctist a fost omorit cu buna stiinta, pentru a impiedica (sau dinamiza?) construirea Catedralei Neamului, pentru a favoriza (sau impiedica?) numirea IPS Teofan la scaunul patriarhal etc.
Oameni altminteri cu capul pe umeri au purces la facut comisii si s-au lasat antrenati intr-o isterie de tip OTV, in care, la loc de cinste, s-au aflat dezvaluirile soferului Costel Calapod, prezentat drept un adevarat duhovnic. Am aflat, cu aceasta ocazie, pina si de cite ori mergea la toaleta Prea Fericitul.
Nu-i de mirare ca Florian Pittis, aflat intr-o situatie oarecum asemanatoare, a cerut, in scris, sa-i fie respectata intimitatea macar in ultimele zile de viata.
Si toate astea pentru ce? Pentru ca un patriarh de 92 de ani a decedat pe masa de operatie in urma unei interventii invazive ce prezinta un coeficient de risc pina s
