Liderul mondial, Novak Djokovici, a revenit în ambele seturi pentru a-l învinge luni seară pe Roger Federer în finală, 7-6, 7-5.
"Congratulations, Novak, you're the best!". Aceste cuvinte au fost rostite de Roger Federer în speech-ul ţinut la festivitatea de premiere.
Tocmai se terminase finala Turneului Campionilor şi sala încă nu-şi revenea din repetatele injecţii cu adrenalină administrate de cei doi. Ca întotdeauna, elaborat, fluent şi articulat în discurs, elveţianul confirma cu greutatea opiniei sale o realitate demonstrată sec de cifre. Aceea că Novak Djokovici tocmai îl învinsese cu 7-6 (6), 7-5, într-un meci care a atins în multe momente nebunia pînă aproape de schizofrenie. Aceea că sîrbul este numărul unu mondial.
"Felicitări, Novak, eşti cel mai bun!". E forma cea mai simplă şi elegantă de a rezuma faptul că, după un sezon 2011 fabulos, Nole a avut puterea, nervii şi abilitatea de a parcurge un 2012 excepţional. Să ne întoarcem un pic la meci. Elveţianul a avut şi în primul, şi în al doilea set prima şansă. A acţionat abrupt, decisiv, furînd timp din rezerva adversarului, cu acea calitate a jocului său care nu va dispărea niciodată: dorinţa de a merge doar înainte.
Puţin năucit la început, nu pentru că nu s-ar fi aşteptat la asta, ci pentru că de fiecare dată ciocnirea cu realitatea e mai brutală decît orice închipuire, Djokovici şi-a revenit lent, dar sigur. Şi-a regăsit ritmul de răspuns la orice agresiune, metodic, calculat, deşi ardea pe dinăuntru.
A fost întîi un tie-break furibund, în care Federer a izbutit o minge incredibilă, lovită din instinct, aproape fără contact vizual. A urmat o greşeală neaşteptată şi Nole a fructificat imediat. În setul secund, scenariu asemănător. Pînă la 6-5, cînd totul s-a încins iar. Ultima minge, aceea care l-a prins pe Federer între două teritorii, l-a descătuşat pe sîrb.
A strigat
