Ce este mai grav e ca omul cu discernamint, satul de tot acest spectacol de gust indoielnic, nu prea mai stie ce sa aleaga. Se tot vehiculeaza ideea alegerilor anticipate, dar ma tem ca abia astfel se va vedea dezastrul la care ambuscada continua de pe scena politica ne-a condus. Am renuntat de mult sa mai urmaresc si, cu atit mai putin, sa comentez ceea ce se intimpla pe scena politica romaneasca. E obositor, dar este si redundant, am impresia ca se joaca, de luni bune, acelasi act al unei piese absurde, cu personaje care abia mai articuleaza, peltic, aceleasi obsesii. Daca fac acum o exceptie, este numai pentru a semnala un ingrijorator efect colateral al fenomenului.
Problema este ca, la cel mai inalt nivel, orgoliul orbeste si interesele personale sau de grup devin mai importante decit cele nationale. E ca intr-un joc pueril: presedintele Basescu ataca dur, iar premierul Tariceanu nu intirzie sa ii dea o replica pe masura. Ca doua cucoane proaste, cei doi se ambitioneaza sa aiba ultimul cuvint, mentinind acest stupid ping-pong al orgoliilor si transformind totul intr-un jalnic bilci. Asta in timp ce interesul Romaniei este de a trage cit mai multe fonduri europene. Pe de alta parte, sint semne din ce in ce mai clare ca ne autocondamnam, cu obtuzitate, din cauza timpeniei conducatorilor nostri, la a fi, de la bun inceput, oile negre ale Europei federalizate; ca, in loc sa tragem la aceeasi caruta, sa ii convingem pe ceilalti ca sintem coechipieri valabili, de incredere, devenim bufonii Europei, indreptatind din plin scepticismul celorlalte state fata de posibilitatea unui parteneriat matur cu Romania.
Am impresia ca, de luni bune, Romania nu mai este o tara guvernata, pentru ca politicienii nostri nu fac decit sa mai aplice o lovitura sub centura adversarului, in loc sa se preocupe de bunul mers al lucrurilor.
In mare parte, de vina este presedintel
