De la 3-4 ani, Sergiu Nicolaescu nu mai credea în Moş Crăciun
Niciodată singur, mereu iubit de cei de lângă el şi de cei de departe, Sergiu Nicolaescu nu a uitat semnificaţia Crăciunului şi a fost de acord să ne împărtăşească bucuria acestei sărbători, povestindu-ne despre copilăria sa.
E adevărat că majoritatea îşi amintesc de perioada cât au fost mici cu plăcere, dar câţi dintre noi se pot lăuda cu o copilărie fabuloasă precum a marelui regizor. Dacă aveaţi senzaţia că ştiţi câte ceva despre domnia sa, poate acum veţi realiza că v-aţi înşelat. Omul Sergiu Nicolaescu are mereu câte un as în mânecă. Acasă pentru cunoscutul om de film înseamnă acolo unde este mama.
FOARTE RAR ACASĂ
Nu îl mai surprinde nimic. A învăţat asta în copilărie. "De obicei, judeci omul ca şi cum este făcut numai din bine şi din rău. Eu nu gândesc aşa. Îi iau pe oameni aşa cum sunt. Pe mine nu mă dezamăgesc oamenii şi nu mă încântă. Lumea fantastică, pe care ne-o construiam cu inocenţă, fără economie de imaginaţie, era un fel de realitate paralelă. Era soluţia pe care noi, nişte copii, o găsiserăm instinctiv pentru a ne apăra de realitatea războiului.
Din copilărie am intrat direct în viaţa dură pe care ne-o impuneau timpurile. De mic copil eram foarte bine organizat. Jocurile mele aveau o istorie, nişte reguli pe care le scriam seara, acasă. Niciodată nu stricam vreo jucărie, din contră, le reparam pe ale altora. Aş putea spune că foarte rar s-a întâmplat să fiu cu toată familia acasă de Crăciun. Tata era un om care lucra foarte mult. Cu el semăn. Tot ce am obţinut a fost prin muncă. Muncă asiduă. Din păcate, nu am avut o relaţie foarte apropiată. Ţin minte că lipsea foarte mult de acasă. În prima parte a copilăriei mele nu am avut niciodată un Crăciun cum au toţi copiii, aşa, cu cadouri sub brad. Acest lucru a rămas impregnat în memoria mea şi pot
