Jucătoarea română a încheiat sezonul 2012 pe un loc excelent, 27, după ce a avut un an echilibrat la un nivel competitiv, cu 4 semifinale şi două "sferturi"
Deja se află în Noua Zeelandă. Va porni în noul sezon cu turneul de la Auckland, la fel ca în 2012, dar pînă să ajungă acolo, Sorana Cîrstea a petrecut cîteva săptămîni bune în România. Mai multe decît în ultimii ani, cînd venea pe fugă în preajma Crăciunului şi uneori nici atunci. A terminat sezonul pe poziţia a 27-a, cel mai bun loc al ei la capătul unui an competiţional, cu aproape 20 de trepte mai sus decît în 2009, cînd atingea "sferturile" la Roland Garros. Asta e ceea ce apreciază Sorana în momentul actual al carierei: că rezultatele ei au devenit mai echilibrate, că are o bază stabilă, pe care poate construi încă şi mai mult. Ea explică şi cum funcţionează echipa ei, de ce nu mai apar fetiţe-minune în tenis şi cît de greu e să susţii o victorie în faţa unei jucătoare de Top Ten.
- Sorana, ai încheiat sezonul 2012 pe cel mai bun loc al carierei. A fost însă un an diferit faţă de 2009, cînd ai avut cîteva vîrfuri, acum ai fost mai constantă.
- Da, aceasta este diferenţa dintre acum şi atunci. Constanţa. Am înaintat cu paşi mici, dar siguri şi e mai bine aşa decît o explozie urmată de mai multe săptămîni în care nu mai reuşeam nici un rezultat. În acest moment simt că am o bază, e foarte important să construiesc, să am stabilitate şi siguranţă. Am muncit foarte mult pentru asta, m-am pregătit foarte bine anul trecut timp de 5 săptămîni chiar în perioada aceasta, după finalul sezonului. Am avut de unde să-mi trag energia. Mă pregătesc şi acum cu aceeaşi intensitate, ca să fiu gata de joc la 1 ianuarie.
- Ai aceeaşi echipă, cu Victor Ioniţă antrenor?
- Da. Nu-mi vine să cred că au trecut un an şi 4 luni de cînd am o echipă stabilă. Avem o rutină foarte bună, mă
