Aruncarea lui Theodor Baconschi în prim-planul păienjenişului de relaţii pedeliste nu ar trebui să vină ca o surpriză. În spatele imaginii de intelectual fin, de diplomat prin excelenţă şi de teoretician al "elitelor", cu care defilează în aceste zile ministrul de Externe nu se află nimic. Nici sprijin din teritoriu, nici vreo legătură directă cu oamenii din filiale, nici vreun propriu aport financiar direct.
Reprezintă prototipul de cuvântător într-ale doctrinelor, împins cât mai în faţă pentru a vorbi despre principii şi profesionalism. Până acum, a fost vorba despre curente liberale şi populare. Acum, despre creştin-democraţie. Şi asta spune multe despre structura pe care a fost clădit PDL-ul.. .
Intrarea în scenă a lui Baconschi închide un episod în PDL: cel al tatonărilor şi îl deschide pe cel al poziţionărilor decisive înainte de congres. Cu principalele forţe deja conturate: Blaga şi Udrea, întrebarea este de partea cui se va afla în primăvară "patronul" creştin-democraţiei. Vasile Blaga este cel care i-a pregătit terenul pentru intrarea în rândul democrat-liberalilor, însă Elena Udrea reprezintă legătura sa directă cu Cotrocenii. De altfel, mult slăvita "platformă" cu care a debutat Baconschi tocmai asta se vrea: o punte între cele două tabere. Un joc de-a neutralitatea, care se bazează pe imaginea de intelectual neuzat în bătăliile politice dure şi care chipurile se află dincolo de micile lovituri murdare.
De Elena Udrea îl mai leagă însă ceva. Golul din spatele personajului construit cu grijă. Aşa cum dincolo de imaginea de teoretician, care ar urma să atragă casta intelectuală cu pretenţii, Baconschi nu are nimic, un hău enorm se cască dincolo de banii cu care şefa de la Dezvoltare şi Turism aruncă în parlamentari pentru a-şi consolida poziţia de forţă.De una singură, Elena Udrea nu are cum să-şi adjudece şefia PDL. Îi lipseşte "stofa"
