Actuala criza financiara va avea, inevitabil, si repercusiuni politice asupra statelor democratice – atat asupra celor care inca mai experimenteaza cu pluralismul, cat si a celor cu vechi traditii democratice. Dat fiind numarul mare de victime inregistrate nu doar in randurile celor saraci, ci si printre cei apartinand clasei de mijloc, o serie de turbulente politice par deocamdata ineluctabile. Democratia va trebui sa faca fata unor teste cat se poate de dure in conditiile in care destule tari se vedeau confruntate cu o serie de nemultumiri la adresa performantelor sistemului chiar si in vremuri mai bune, de relativ belsug. Oriunde privesti, partidele par a fi pierdut legatura cu realitatea si electoratul, liderii politici fiind deseori apreciati drept incompetenti si de o cronica lipsa de sinceritate.
In Marea Britanie, deziluzia la adresa politicului este in prezent mai mare decat in oricare alt stat cu vechi traditii democratice. Pana acum cateva saptamani s-ar fi zis ca premierul Gordon Brown ajunge sacrificat de propriul sau partid intru calmarea spiritelor electoratului extrem de nemultumit. Tehnocrat necarismatic, Brown a reusit sa alieneze pana acum practic toate segmentele sociale, salvarea sa recenta survenind aproape miraculos datorita crizei bancare care a lovit din plin Regatul Unit.
Mai nou, un numar crescand de cetateni considera ca premierul lor ciufut ar putea dispune totusi de expertiza necesara preintampinarii unui colaps economic – uitand, desigur, ca imprumuturile masive si absenta reglementarilor adecvate, declansatoare ale crizei, se datoreaza tocmai deciziilor lui Brown adoptate in perioada sa de ministru al Finantelor. Cand cetatenii vor realiza, intr-un final, ca Brown nu-i poate salva pe cei mai multi dintre ei de la saracire, situatia din Marea Britanie ar putea lesne deveni una extrem de tensionata.
In Ro