Prezentat in cadrul Festivalului International de Film B-EST, „Wendy and Lucy” isi duce spectatorul in America celor fara prea multe posibilitati si arata cum un sir de evenimente neprevazute, cum ar fi pierderea unui caine, devine pentru eroina un motor al dezagregarii. Festivalul B-EST, care l-a avut pentru doua zile invitat pe polonezul Jerzy Skolimowski si care a prezentat in competitie „Cea mai fericita fata din lume”, de Radu Jude, ia sfarsit maine seara la Cinema Studio. Wendy a plecat din Indiana spre Alaska. Nu stim ce a lasat in urma, aflam doar ca are o sora si un cumnat cu care nu se intelege foarte bine. Iar in Alaska spera sa gaseasca de lucru. Intr-un orasel din statul Oregon masina i se strica, mancarea cainelui se termina si, pentru ca nu are bani prea multi, Wendy incearca sa fure conserve de la un supermaket, dar e prinsa. Cand se intoarce de la politie, nu-si mai gaseste cainele, pe Lucy, pe care il legase in fata supermarketului. Ce poate sa faca decat sa o ia pe strazi strigand cutu-cutu, sa incerce la hingheri, sa puna anunturi pe stalpi? Singura persoana de treaba pe care o cunoaste este un barbat in varsta care lucreaza ca paznic. El o va lasa sa sune la hingheri de pe telefonul mobil si o va ajuta, la plecare, cu citiva dolari. Regizoarea Kelly Reichardt lasa intentionat multe spatii goale in acest film despre o calatorie banala care risca sa se infunde intr-un colaps emotional. Toata actiunea filmului se petrece in acest orasel unde eroinaramane blocata, recurgand la cele mai elementare expediente. (Incearca, de pilda, sa vanda sticle goale, cot la cot cu homeles-ii.). Demnitatea umana a eroinei este cu fiecare amanunt tot mai amenintata. Nu intamplator, iesirile din securizanta masina, acum stricata, duc des la o toaleta publica unde Wendy isi improspateaza igiena, aparandu-se cu arme simple (apa, sapun si schimburi) impotriva perspecti