Am stat de vorbă zilele trecute pe messenger cu o prietenă. Nu mai vorbiserăm demult. Voia neapărat să-mi povestească ce i s-a întâmplat. Şi povestea este aşa. De mai multă vreme nu avea serviciu. Se chinuia de vreun an şi jumătate să găsească ceva. Timp în care trăise la limita decenţei din diferite colaborări - traduceri din şi în limba engleză. A absolvit Facultatea de Litere, limba engleză, la Universitatea din Bucureşti. Este expertă în limba engleză. Şi scrie minunat. Eu am bătut-o mereu la cap să scrie o carte, să facă literatură.
Într-un final, acum vreo două luni, şi-a găsit un post de profesoară de limbă engleză la un centru de limbi străine. A predat acolo o lună. Cursanţii erau foarte încântaţi de ea - spuneau că este o „profă grozavă" - şi ceruseră prelungirea modulului de limbă engleză. Numai că, într-o zi, cineva din conducerea companiei a descoperit blogul prietenei mele, precum şi faptul că ea, pentru că este o fire libertină şi boemă - şi o tânără femeie frumoasă - fusese model nud pentru nişte artişti fotografi. Blogul ei şi fotografiile au fost considerate „obscene" şi, în consecinţă, prietena mea a fost dată afară. Şefii nu voiau să asocieze imaginea companiei - care de altfel se lăuda, corporate, că promovează lipsa de prejudecăţi - cu o astfel de fiinţă, care îndrăzneşte să scrie liber ce crede pe un blog privat şi să fie model nud pentru artişti.
„Am fost dărâmată şi am plâns o zi întreagă din cauza asta. Dar în acelaşi timp am primit o nouă confirmare că fotografiile alea artistice nud trebuia făcute. Şi n-o să cer niciodată nimănui să le scoată de pe internet, dimpotrivă. Dacă te ascunzi, înseamnă să încurajezi prejudecăţile. Nu aş mai fi eu, dacă aş face asta. Şi dacă nu pot să fac lucrurile aşa cum simt eu, mai bine să nu le fac deloc. Pentru că altfel aş fi rănită în interior, frustrată şi dezamăgită de mine