România este singura ţară din blocul comunist unde sentinţele politice pronunţate între 1945 şi 1964 nu au fost încă anulate
Ca urmare a protestelor din 1956, au existat 30 de condamnări la moarte, 24 dintre condamnaţi fiind executaţi
La trei ani după moartea lui Stalin, dezvăluirea crimelor pe care acesta le comisese a generat în întreaga Europă comunistă un val de proteste contra regimurilor aflate la putere. Startul a fost dat de o grevă a muncitorilor din Poznan, grevă a cărei reprimare s-a soldat cu 53 de morţi.
Dar anul 1956, este cunoscut, în primul rând, ca anul Revoluţiei Maghiare. Pierderile de vieţi s-au estimat acolo la circa 2.500 maghiari şi 700 soldaţi ruşi, în timp ce alţi aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria spre occident.
Chiar dacă în România, mişcările din 1956 s-au limitat la mediul univesitar, ele nu sunt deloc neglijabile. Proteste au avut loc atunci la Cluj, Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Ele repezintă cele mai importante mişcări protestatare din România lui Gheorghiu-Dej. Statistic, represiunea s-a materializat în câteva mii de arestaţi în perioada 1956-1959, peste 1000 de studenţi exmatriculaţi, sentinţe cumulate de peste 14.000 de ani de detenţie şi 30 de condamnări la moarte, 24 dintre condamnaţi fiind executaţi.
Dar, la 18 ani de la căderea regimului comunist, protestele din România acelui an şi urmările lor au rămas încă puţin cunoscute. A fost nevoie ca un istoric maghiar să vină să le spună românilor că au avut şi ei eroi. Andreea Varga nu este, cum s-ar putea crede, un cetăţean român de etnie maghiară.
Este un tânăr istoric ungur interesat de istoria României. Andreea Varga a studiat ecourile în România ale revoluţiei maghiare din 1956 şi a ţinut să arate românilor ce a descoperit, prin intermediul unei expoziţii itinerante.
După ce a fost prezentată la Timişoara, Arad, Oradea, Clu