Din pacate, in Romania, examenul de la sfirsitul liceului a devenit o simpla formalitate, in care supraveghetorul tine de sase, pentru ca bietii elevi sa poata copia dupa plac, iar cel care corecteaza stie dinainte cam ce nota trebuie sa puna pe teza candidatului X. E un cerc vicios, toata lumea o stie, dar nimeni nu face nimic; atunci cind apar, deconspirarile sint praf in ochii presei. Luni a inceput, cu surle si trimbite, bacalaureatul. Peste vreo 2 saptamini, copii si, mai ales, parinti se vor conforma traditiei caragialene si vor rasufla usurati, dar si mindri nevoie mare: "Am dat si bacaloriatu' asta!". Miza acestui hop este, din pacate, mult mai mare decit merita; este momentul care, celor mai multi, le deschide sau, mai rar, le inchide portile. De rezultatul la bac depinde facultatea pe care o vor urma cei mai multi (e aproape de neconceput pentru orice om respectabil ca odrasla, fie ca are sau nu o chemare, sa nu faca o facultate, cita vreme totul depinde de plata anuala a unei taxe). Pentru un neamt, importanta acestui "examen de maturitate" (cum era numit pe vremuri) ar impune o seriozitate si o corectitudine absolute. Cred ca nu mai e insa nevoie sa va amintesc ca Romania nu e locuita de nemti. Prin urmare, cind vine timpul ca bietul copil sa faca fata probelor de la sfirsitul liceului, orice genitore cumsecade intra in priza si face tot ce se poate ca intreaga poveste sa se termine cu bine. Adica sa fie toata lumea multumita, de la candidat la parinte si, bineinteles, la profesorul examinator. Rezultatul acestei griji firesti este un sir de compromisuri. Ai ajuns cumva intr-o comisie de evaluare? Incepe sa sune telefonul, se negociaza, se fac propuneri raspicate si generoase, curg recomandarile "de sus", se pun la cale trocurile (eu ii trec pe ai tai, tu pe ai mei), se dau cadouri, fireste, ca simbol al recunostintei si al admiratiei s.a.m.d. Fire slaba,