Agitatie mare duminica seara, in Cismigiu. Intr-unul din colturile parcului se instalasera reflectoare si se improvizasera gradene in jurul unei poienite peste care se lasa incet, dar sigur, seara. Agitatie mare duminica seara, in Cismigiu. Intr-unul din colturile parcului se instalasera reflectoare si se improvizasera gradene in jurul unei poienite peste care se lasa incet, dar sigur, seara. Teatrul parasea scena pentru a iesi in mijlocul naturii, iar parcul se transforma ca prin minune in padurea fermecata in care iubirile se nasc si se desfac sub puterea vrajilor. Spectacolul cu Visul unei nopti de vara de Shakespeare, semnat de Beatrice Rancea, special conceput pentru spatii de acest tip, avea insa si alte surse de magie in afara luminii naturale din ce in ce mai scazute, compensata in momente cheie de fascicule luminoase bine plasate, pentru a contura un personaj sau altul. Costumele create de Doina Levintza si machiajele cu adevarat speciale faceau ca personajele sa fie asociate cu o lume de vis, o lume in care totul e posibil. Prin contrast, mestesugarii, interpretati de... cetateni chinezi (carora, cu o gluma pe intelesul tuturor, li se cer pasapoartele inainte de distribuirea in piesa de teatru in teatru) par cu adevarat veniti dintr-o alta lume, in mod bizar spectatorii simtindu-se mai aproape de zona de vis, decat de cea asa-zis reala (in care comunicarea e foarte putin posibila). Un alt element ce intareste contrastul intre cele doua dimensiuni pe care Shakespeare a construit aceasta piesa este coregrafia. Imaginata tot de regizoare, care a ales si ilustratia muzicala potrivita, aceasta devine unicul mod de exprimare al fiintelor din regatul zanelor, balerinii Flavia Mihasan si Tiberiu Almosnino dovedindu-se admirabili profesionisti chiar si intr-un context cu siguranta neobisnuit pentru ei. Cativa dintre actori par si ei cu totul in elementul lor in p