Scriam în urmă cu mai bine de un an, tot în această pagină, că am mari îndoieli referitoare la disponibilităţile doamnei Monica Macovei de a conduce Ministerul Justiţiei. Nu-i Scriam în urmă cu mai bine de un an, tot în această pagină, că am mari îndoieli referitoare la disponibilităţile doamnei Monica Macovei de a conduce Ministerul Justiţiei. Nu-i contestam atunci, nu contest nici acum calităţile doamnei cu pricina, nu puneam şi nu pun la îndoială bunele sale intenţii, spuneam doar că nu văd în Monica Macovei omul potrivit pentru această funcţie. Motivele sunt multe şi nu le voi enumera pe toate. Cred însă că doamna Macovei a pornit cu stângul în această instituţie, în primul rând prin felul în care s-a raportat la ceilalţi angajaţi cu care urma să facă echipă şi reformă într-un domeniu atât de sensibil. Nu poţi avea o bună colaborare cu un grup profesional dacă porneşti la drum cu ideea că ceilalţi, toţi sau majoritatea - mai puţin tu, şeful - sunt fie corupţi, fie proşti, fie rău intenţionaţi. Or, impresia pe care Monica Macovei o lasă de câte ori vorbeşte despre magistraţi şi instituţiile din subordinea sa asta este: că nimeni nu o merită, nimeni nu o înţelege, că toţi sunt împotriva ei şi că, de fapt, orice ar face, până la urmă totul se transformă într-o luptă cu morile de vânt. Însă motivele care m-au făcut să revin la acest subiect sunt altele, două la număr, şi de dată recentă. D-nei Macovei nu-i pasă de opinia publică Primul ar fi acela că, potrivit ultimului studiu/sondaj, în anul care a trecut, încrederea populaţiei în actul de justiţie a scăzut cu aproape zece procente, ajungând undeva pe la 25 la sută. Sunt însă sigur că Monica Macovei nu dă doi bani pe concluziile acelui studiu, cum, sunt convins, domnia sa a găsit repede argumente şi justificări proprii pentru această stare de fapt. Al doilea motiv vine din declaraţiile recente ale doamnei M