E chiar magistrul din Cajvana. Omul ma imbratiseaza cu caldura si ma stringe la pieptul sau, zicindu-mi: "Calatoream spre nord, dar mi s-a parut ca vad un inger chagallian plutind peste oras si am coborit din tren"... "Dar barba?" am intrebat nedumerit. "Cu ocazia aceasta, mi-am lasat si barba, zise maestrul. Nu-i asa ca aduc cu patriarhul Nicon?" "Care Nicon?" "Pai, cel care v-a prigonit." O ceata usoara pluteste pe sesul Bahluiului. Trece printre sirurile de tramvaie aliniate in depoul Dacia, se strecoara peste traversele caii ferate, printre rotile trenului Bucuresti-Iasi, care vine in viteza dinspre Antibiotice si intra in Pacurari, pluteste peste bulevardul Canta, inainteaza inspre cimitirul Sf.Vasile si bisericuta catarata la jumatatea colinei, si se opreste in preajma primelor morminte, astfel ca biserica si cimitirul ies la iveala asemenea unei insule stincoase din ocean. Stoluri de vrabii ciripesc pe bulevard, lastunii zboara pe sub geamuri, iar soarele ivit dincolo de blocuri, alunga incetul cu incetul valul de ceata, care se retrage, asemenea unui melc laptos, in cochilia riului Bahlui. Dinspre Alexandru si Dacia, dar si dinspre dealul Galata, coboara pescarii, oameni nacajiti sau plictisiti, care vor mai mult sa scape de grija zilei de miine, de problemele de acasa sau sa ia pur simplu o gura de aer in plus fata de semenii lor ramasi intre peretii de beton ai blocurilor, decit sa prinda peste. Unii dintre ei, cei mai saraci, reusesc totusi cu pestele ciugulit cu crisnicul din Bahlui, sa asigure cina de taina a celor cinci sau sase puradei, ba sa le mai ramina si de un strop de rachiu. Caci nu tot pestele prins pe balta sau pe Bahlui ajunge in tigaia pescarului, o parte din el, mai mare, mai mic, e desfacut in cartier, in fata vreunei bacanii sau direct la circiuma, unde un musteriu la fel de amarit ca si crisnicarul, usor ametit de bautura, zice „Bine, ma