Prietenii şi apropiaţii regretatului actor povestesc cu drag despre omul fascinant, boem şi sensibil, îndrăgostit de muzică de petrecere. Misterul asupra bolii de care a suferit artistul planează în continuare. Speculaţiile se concentrează în jurul diagnosticului de leucemie. „Suferea de mai multă vreme de o boală incurabilă, dar, cu o demnitate, cu o nobleţe şi cu o discreţie absolute, a sfidat suferinţa, a urcat pe scenă şi s-a dăruit publicului cu energia omului aflat în cea mai bună formă“, spune acum Ion Caramitru, într-un comunicat remis presei. Sursa: Codrin Prisecaru
Ultimul drum spre casă al marelui actor Ştefan Iordache avea cea mai firească primă destinaţie: Teatrul Naţional, cea de-a doua casă a maestrului.
„Suferea cu demnitate“
Misterul asupra bolii de care a suferit artistul planează în continuare. Speculaţiile se concentrează în jurul diagnosticului de leucemie, dar nimeni nu a confirmat până acum acest fapt. „Suferea de mai multă vreme de o boală incurabilă, dar, cu o demnitate, cu o nobleţe şi cu o discreţie absolute, a sfidat suferinţa, a urcat pe scenă şi s-a dăruit publicului cu energia omului aflat în cea mai bună formă“, spune acum Ion Caramitru, într-un comunicat remis presei.
Ultimul rol al lui Ştefan Iordache a fost cel al prinţului Potemkin din „Ecaterina cea Mare“, de George Bernard Shaw, în regia lui Cornel Todea, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Parteneră de scenă îi era Maia Morgenstern.
POVEŞTI „DE ŞPRIŢ“
„De viaţă şi de pâine nu te saturi niciodată“
Toată viaţa lui, lăutarul Nelu Ploieşteanu i s-a adresat prietenului său Ştefan Iordache cu „Domnul Ştefan“. N-a putut altfel. Asta deşi actorul l-a rugat, la repetate şpriţuri, să lase baltă politeţea şi i-a mărturisit că îl simţea „ca pe un frate“. Nelu Ploieşteanu a cunoscut o altă latură