Foto: Arhiva Victor Crăciun Dacă ar fi trăit azi, Strauss – nu tatăl, nu fiul, ci întreaga familie de muzicieni vienezi – l-ar omagia ca pe unul „ce cântă mai bine” (decât ei). Nici un cântec compus pe malul Dunării albastre nu a prins vreodată lumea în vârtejul lui atât de ameţitor, atât de copleşitor cum a făcut-o valsul creat de Eugen Doga pentru coloana sonoră a filmului pe care Emil Loteanu l-a turnat după nuvela „O dramă la vânătoare” de Cehov.
Realizat în studiourile moscovite, de doi basarabeni cu sânge şi gândire profund româneşti, filmul şi valsul au intrat, definitiv, în clasicismul artei, iar titlul ales de ei în ruseşte „Moy laskoviy i nezniy zver”, „Gingaşa şi tandra mea fiară”, este esenţa întregii structuri cinematografice şi muzicale ridicate pe baza textului cehovian. Muzica lui Eugen Doga din acest film superb a fost recunoscută drept „cel mai frumos vals de dragoste al lumii”, iar apelative precum „valsul sufletului” sau „valsul-spirală al iubirii” spun prea puţin despre frumuseţea lui... Oricine îl ascultă are, pe vecie, inima învelită într-un şal de mătase.
Cine este însă Eugen Doga? Se spune despre el că ar fi cel mai mare compozitor român în viaţă dar, ca un paradox, românii îl cunosc, probabil, cel mai puţin. Eugen Doga s-a născut în Transnistria şi trăieşte, în cea mai mare parte a anului, la Moscova, unde ruşii îl consideră o valoare naţională. A rămas, cu toate acestea, un bun român care, şi astăzi, aşteaptă semnale din ţară pentru a se reîntoarce, împreună cu muzica sa. L-am văzut mai de-aproape luna trecută, când am avut, împreună, răgazul de a ne cunoaşte prin cuvinte. Dar, deşi interviul e o maieutică a spiritului, la capătul său nu putem afirma cu precizie că ştim cine-i, pe de-a-ntregul, maestrul Eugen Doga.
Probabil că este comun marilor creatori să-şi surprindă biografii cu profilul lor greu de explicat prin