Daca mi s-ar cere sa indic un loc din Iasi in care Biserica raspunde in cea mai buna masura menirii sale comunitare, primul gand s-ar duce spre lacasul „Adormirii Maicii Domnului", la intrarea in Galata, unde pastoreste preotul Mircea Stoleriu. Nu-i voi face aici un laudatio, desi, cu prisosinta, l-ar merita. Alegerea este, de buna seama, subiectiva, si nu exclude posibilitatea ca exemple similare, la fel de justificate, sa fie risipite cu discretie in imediata noastra vecinatate. Ocazia de a revizita biserica din cartierul marginas s-a ivit chiar inainte de sarbatori; galeria de arta situata la demisol fusese primenita cu o noua expozitie de arta sacra, iar vernisajul acesteia avea sa prefateze un simpozion teologico-filosofic, in care s-ar fi dorit discutate, intre altele, aspecte „litigioase" ale prezentei sacrului si frumosului in viata de zi cu zi. Asupra intamplarii artistice nu voi zabovi in exces. Sa amintesc doar ca si in acest an evenimenul a fost curatoriat in tandem de Zamfira Birzu si Adrian Stoleriu, profesori la Universitatea de Arte, acestia reusind performanta de a reuni participanti (aproapre 30) din propria urbe, din tara, dar si din spatii indepartate (Spania, Italia, SUA, Japonia...). Multe din lucrari ar merita o investitie aprofundata de interes; as retine pentru astazi numai una. Printre zecile de tablouri si sculpturi, instalatia ultra-modernista expusa de preotul Emilian A. Gavrilean, venit de la Gura Humorului, a parut mai putin obisnuita in contexul artei religioase practicate la noi - circumscrisa indeosebi icoanelor pictate si mai putin experimentelor cu parfum avangardistic. Ce anume a putut starni curiozitatea publicului prezent? Caruciorul cu rotile, destul de uzat, in „bratele" caruia fusese asezat un televizor vechi, functionand deficitar, fara imagine, ambele postate in fata si dedesubtul icoanei lui Cristos. Recurgand la inedita a