Radiaţiile produse de criza economică se propagă periculos asupra protagoniştilor grădinii politice. Un recent sondaj ne arată că majoritatea - şi în special cei aflaţi la putere - pierd procente de încredere publică.

Unii - catastrofal, precum Emil Boc, alţii - cu relativă moderaţie - în cazul lui Băsescu şi Geoană. Acest efect poate avea darul să-şi propage unda de şoc nu doar la alegerile europarlamentare - unde respectivii funcţionează pe post de „locomotive”, dar mai ales la următoarele prezidenţiale, la care îmbracă „cămaşa calvarului”.

Perspectiva aceasta este cu atât mai probabilă cu cât nimic nu ne îndreptăţeşte să credem într-o redresare rapidă - cu atât mai puţin măsurile deja luate sau în curs de a fi aplicate ale Guvernului Boc. Ba, se poate spune, acestea vor adânci gravitatea crizei, atâta timp cât guvernanţii nu se pot desprinde de abordarea formală, pur contabilă a fenomenului, prin înmulţirea soluţiilor restrictive, în locul celor de stimulare. Aproape firesc, această incapacitate a „guvernului de criză” de a combate criza se va răsfrânge direct asupra celor care o cauţionează: Băsescu şi Geoană, consideraţi până acum principalii candidaţi la un (nou) termen în Cotroceni.

Singurul care prosperă sub efectul acestor raze „gamma” este Crin Antonescu. Proaspătul preşedinte liberal a crescut într-o lună cât Feţi-Frumoşii din poveşti în- tr-un an: 10 procente. El se înscrie astfel în plutonul fruntaş, alături de cei doi alergători deja obosiţi. Şi are şanse să crească în continuare. De ce? Se întâmplă - din nou - un fenomen paradoxal. Deşi Crin Antonescu este preşedintele partidului care a guvernat catastrofal patru ani, pregătind practic ţara pentru a încasa frontal efectele crizei, el nu este identificat de public ca atare. Principalul vinovat - Călin Popescu Tăriceanu - a fost înlăturat la Congres şi Antonescu apare în postura celui