Problema drepturilor omului, istoria conflictelor interetnice şi politice din regiune, economia şi geopolitica se intersectează într-o ţesătură complicată.
Agenţiile de presă transmit, începând din 5 iulie, informaţii despre incidente violente izbucnite în provincia chineză Xinjiang, în care au fost implicaţi mai întâi uigurii şi apoi chinezii (în 7 iulie). Situaţia a devenit suficient de gravă pentru ca preşedintele Hu Jintao să renunţe la reuniunea G8, iar din 8 iulie un vast dispozitiv militar de control să fie amplasat în Urumqi şi în alte oraşe ale provinciei.
Sensul evenimentelor a început să se clarifice abia câteva zile mai târziu. Ceea ce organizaţiile uigure au acuzat a fi o represiune contra minorităţii, iar preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a afirmat că este aproape un genocid s-a conturat tot mai clar ca fiind un conflict interetnic. Numărul victimelor a crescut la peste 180, uiguri sau chinezi, civili agresaţi de către grupuri etnice adverse sau victime ale operaţiunilor de restaurare a ordinii. Datele sunt încă neclare, accesul presei la informaţii fiind restrâns, dar o imagine mai nuanţată prinde contur. O imagine în care problema drepturilor omului, lunga istorie de conflicte interetnice, culturale şi politice din regiune, economia şi geopolitica se intersectează într-o ţesătură complicată.
Istoria oficială a Chinei include Xinjiang în graniţele imperiului încă din antichitate, dar realitatea istorică este diferită. Zona, deşi percepută tradiţional ca un spaţiu cultural sinic, nu a fost propriu-zis integrată administrativ în imperiu decât în epoca Qing. Situarea lor la porţile occidentale ale Chinei a fost decisivă pentru stabilirea politicii chineze faţă de uiguri: după o lungă perioadă în care împăraţii aspiră să-i integreze în conceptul universal al unei pax sinica, sunt, în fine, cuceriţi şi integraţi administrativ î