Intr-o emisiune tv, o plasma de mari dimensiuni nu reusea sa cuprinda o harta-caracatita, in centrul careia se afla fostul manager al Oltchim; Costantin Roibu. Harta nu includea decat o mica parte din capusele care de ani de zile au prosperat pe seama combinatului, aducandu-l in stare de faliment, cu productia oprita, cu 700 milioane de euro datorii si in centrul unui jalnic simulacru de privatizare, compromis de fantasmagoriile lui Dan Diaconescu. Despre care circula tot mai insistent ipoteza ca ar fi orchestrate pe undeva prin Dealul Cotroceniului, ca parte a stategiei de subminare prin orice mijloace a Guvernului USL. Sa fim lucizi si sa observam, insa, ca nu i se poate pune in carca de curand instalatului Cabinet Ponta dezastrul de la Ramnicu Valcea. Daca i se poate si trebuie sa i se reproseze ceva, sunt intolerabilele balbaieli si ambiguitati din licitatia organizata aiuristic de Remus Vulpescu. Dupa cum premierului i se poate imputa ca, printr-un dialog deschis si convingator cu staff-ul FMI, nu a amanat licitatia pana dupa alegeri, spre a nu se derula acum, cu putin timp inainte de parlamentare, parodii ce lasa porti deschise aventurierilor, pacalicilor sau rechinilor, risc care planeaza si asupra celorlalte mari privatizari pripite (CFR Marfa, Tarom etc).
Revenind la Oltchim, este notoriu ca prabusirea a capatat caracter de cataclism in timpul regimului Basescu-Boc, sub ministeriatele, la Economie, ale pedelistilor Adriean Videanu si Ion Ariton. Asa cum, de altfel, s-a accentuat si prabusirea altor mari societati cu capital de stat, precum Hidroelectrica, sau cele din minerit. Nu o sa ma hazardez in a afirma, ca primul-ministru, ca Videanu e "hotul hotilor". Nu detin probe materiale in aceasta privinta. Pot insa presupune ca o acuzatie atat de grava venita din partea premierului o fi avand la baza cel putin ceea ce ex-procurorul Ponta ar numi "indi
