Comparat cu Hagi şi cu Platini la debutul carierei, Lucian Sânmărtean a avut un drum sinuos, motiv pentru care, acum trei ani, era numit un "talent irosit". Soţia sa, Maria, a crezut însă în el şi l-a ajutat să revină în prim-planul fotbalului românesc. Ei îi dedică Lucian trofeul primit din partea ProSport pentru 2011.

Lucian, tatăl tău povestea că la 4 ani ai ars toate jucăriile şi ai păstrat doar o minge. Aşa a început aventura ta în fotbal?

Îmi aduc aminte că ne-am strâns într-o zi mai mulţi copii şi am dat foc în sufragerie jucăriilor pe care le aveam. Mai apoi nu am avut de ales şi trebuia să ne jucăm cu mingea. Pot însă să spun că aşa a început totul, dintr-o glumă a unor copii.

Primele probleme au apărut la 18 ani...

Da, puţini ştiu acest lucru. Am fost diagnosticat de medici cu suflu sistolic şi mi-au interzis să mai joc fotbal. Cariera mea nici nu începuse bine şi era să se termine. Eram distrus şi părinţii mei la fel. Am avut noroc cu doctorul Căpâlneanu de la Institutul Cardiologic din Cluj. După ce am stat o lună pe tuşă, am făcut din nou analizele şi au ieşit bine.

Dorit de Steaua, de Dinamo şi de Rapid

La 19 ani ai debutat într-un meci cu Ceahlăul. Erau mai uşoare meciurile bistriţenilor cu nemţenii, după cum se auzea?

Când eram copil, aveam emoţii extrem de mari, iar atunci era şi presiune pe mine, deoarece aveam 19 ani şi nu debutasem. Îmi aduc aminte că am intrat în repriza a doua, când era 2-0 pentru Bistriţa, dar, sincer, nu am simţit niciodată că ar fi fost blat, aşa cum le numea presa.

Ai devenit titular meci de meci, evoluai şi la naţionala de tineret şi ai atras atenţia granzilor. Totuşi, de ce nu ai mers în Bucureşti?

Da, eram un fotbalist foarte atractiv în 2001 şi 2002. Steaua, Dinamo şi Rapid tot discutau cu domnul Pădureanu despre mine, dar eu îi spuneam că vreau să mai