E concluzia logică şi inevitabilă la decizia luată astăzi de Tribunalul Vâlcea. Un număr de angajaţi ai primăriei Voineasa au dat în judecată instituţia solicitând ca, în ciuda legii privind diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor, să primească salariul integral. Judecătorii le-au dat dreptate, motivând :

“Un tert fata de acest contract individual de munca nu poate interveni pentru a modifica acordul partilor semnatare. Statul, tert raportat la contractul individual de munca, incheiat intre angajator si salariat, nu poate modifica ceea ce partile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora in mod direct, prin edictarea unei legi in acest sens, caci protectia juridica a raportului juridic de munca stabilit contractual este acelasi atat pentru personalul bugetar, cat si pentru cel incadrat la angajatori privati. Nu se poate vorbi de o protectie a legii mai mare in cazul angajatilor privati.”

(decizia Tribunalului Vâlcea, citată de Hotnews)

Fără îndoială contractele semnate între angajator şi angajaţi privaţi sunt protejate de intervenţia unor terţe părţi. Dar, cum poate fi statul român terţă parte în raport cu primăria Voineasa? La fel ca în cazul Romsilva, judecătorii argumentează ca şi cum primăria respectivă ar fi fost între timp privatizată, finanţându-se din bani proprii, eventual obţinuţi de la stat pe baza unei relaţii contractuale. Ceea ce e absurd. Primăria Voineasa este parte a statului român, prin urmare nu există nicio terţă parte aici.

Mă rog, la fel ca în cazul Romsilva, demonstraţia şi soluţia se face prin reducere la absurd. Dacă justiţia consideră că primăria Voineasa e o entitate privată atunci foarte bine, statul român n-are decât să ia act de situaţie şi să reacţioneze ca atare. În acest caz lucrurile sunt foarte simple: statul trebuie să ridice din umeri. A dat şi va da banii pentru salariile diminuate cu