La un an de la lansarea oficială, fondatorii au vândut site-ul accesat de 1,6% din populaţia globului cu 1,65 miliarde de dolari MySpace e pentru adolescenţi şi spammeri, Wikipedia, pentru
La un an de la lansarea oficială, fondatorii au vândut site-ul accesat de 1,6% din populaţia globului cu 1,65 miliarde de dolari
MySpace e pentru adolescenţi şi spammeri, Wikipedia, pentru oameni serioşi, iar blogurile, pentru maniaci ai internetului care au, pe deasupra, şi ceva de spus. YouTube, în schimb, e pentru toată lumea. Dintre toate fenomenele Web 2.0, celebrul serviciu video a avut nu numai cel mai mare, ci şi cel mai fulgerător succes. Cum a început şi cum a ajuns atât de departe?
Pe 13 decembrie 2006, bine cunoscutul săptămânal american "Time" publica mult-aşteptata copertă cu "omul anului". Din anii "20, revista desemna la fiecare sfârşit de an o personalitate cu nume şi chip, cu o influenţă hotărâtoare a mersului lucrurilor în ultimele 12 luni, dar, în 2006, a fost vorba de "tine", adică de "You", cu o grafică inspirată din YouTube.
Lev Grossman motiva, în revistă, alegerea: istoria nu o mai fac personalităţile, aşa cum credea Thomas Carlyle, ci, mai curând, aşa cum spunea Marx, masele. Cu alte cuvinte, oricare dintre dumneavoastră, consumatorii de informaţie, poate schimba mersul lucrurilor în lume, numai cu o conexiune la internet şi un relativ ieftin telefon mobil cu cameră video.
Confirmarea teoriei avea să vină la numai câteva zile, când un film de câteva minute, cuprinzând imagini de la execuţia dictatorului irakian Saddam Hussein, avea să facă înconjurul lumii, pentru a fi preluat rapid şi de mijloacele de informare clasice.
Dincolo de caracterul macabru, filmul de amator, realizat de un martor anonim, arăta că dictatorul irakian fusese ţinta insultelor, cu câteva clipe înainte de a fi spânzurat. Asta a atras inclusiv c