A început să practice judo în urmă cu patru ani, fiind atras de kimonouri. Crede că este sportul în care ar putea să facă performanţă.
A început să practice înotul pe când avea doar cinci ani. Părinții au fost cei care l-au dus la bazin, în speranţa că băiatul se va dezvolta armonios. Atras fiind însă de kimonourile sportivilor care se antrenau la judo, după un an şi-a rugat părinţii să-l „mute” în sala de alături. „Tot vedeam copiii care făceau judo şi m-am gândit să ma duc şi eu acolo. Mi-a plăcut şi m-am apucat de acest sport”, ne spune Mihai Constantinescu.
Că i-a plăcut acest sport, nu încape îndoială, pentru că au trecut deja patru ani, iar ambiţiile au crescut. „Sunt la judo din 2006. Îmi place atât de mult, încât vreau să mă fac profesor de judo. Ştiu că pentru asta, trebuie să şi muncesc, de aceea încerc, pe cât pot, să nu pierd nimic”, ne spune băiatul.
Recunoaşte că la început i-a fost greu, dar s-a imediat noilor cerinţe, iar în câteva luni a şi început să câştige câteva campionate naţionale. A fost nevoie doar de pasiune şi multă muncă. „Mi-a plăcut, pentru că este un sport foarte frumos. Mă antrenez în fiecare zi, în afară de sâmbătă şi duminică”, ne spune, mândru, Mihai. Până acum, a obţinut şase premii întâi şi patru medalii de bronz în campionate interne şi internaţionale. Cele mai grele concursuri îi par a fi cele din Serbia, considerându-şi acolo adversarii de temut.
„Sunt liniştit, dar dacă sunt provocat, mă mai bat şi eu”
Este un copil sensibil, liniştit şi inteligent. Recunoaşte însă că uneori mai sare şi calul. „Sunt liniştit, dar uneori, când sunt pe-afară, dacă sunt provocat, mă mai bat şi eu”, spune zâmbind Mihai. Calităţile îi sunt apreciate chiar şi de antrenorul său de judo. „Este un copil deştept, cuminte, spontan, pasionat de ceea ce face şi acceptat în orice grup. Chiar şi mie îmi place compania lui. A
