Ieri televiziunile au insistat pe o propunere facuta de fostul Ministru al Sanatatii – deputatul PNL Eugen Nicolaescu privind renuntarea la plata contributiei la asigurarile sociale.
Pe scurt cheltuielile de sanatate ar urma sa fie alimentate din 3 surse: de la bugetul de stat, cea mai mare parte, printr-o „contributie de solidaritate” de 3-5% pe seama angajatilor si din asigurarile complementare (private) de sanatate. Trebuie sa recunosc ca domnul deputat da dovada de consecventa, acest punct de vedere fiind evocat inca din cursul anului precedent, surprins de presa locala dar complet ignorat de cea centrala. Astazi, cind USL se afla la guvernare propunerea in sine merita o cu totul alta atentie, USL avind mijloacele de a o pune in practica.
Departe de mine de a pune la zid o asemenea propunere – cu atit mai mult cu cit, in trecut, divergentele dintre mine si fostul ministru au atins paroxisme regretabile. De aceea voi incerca sa exprim un punct de vedere care sa ofere cititorului posibilitatea de a opta pentru un sistem sau pentru altul, propunerea domnului Nicolaescu fiind, de asemenea, o simpla optiune, nu o decizie a PNL sau a USL.
Printre motivele invocate sau macar lasate sa se intrevada se pot enumera:
- necesitatea de a reduce impozitarea pe forta de munca – in prezent, suma contributiei facuta de angajat si angajator fiind de 10,7%;
- insuficienta fondurilor colectate de catre Casa Nationala de Sanatate si necesitatea ca Ministerul Sanatatii sa acopere permanentele deficite tocmai de la Bugetul de Stat. Din aceasta perspectiva pare oarecum anormal ca Ministrul Sanatatii sa solicite bani pe care in cele din urma sa-i transfere spre a fi cheltuiti de un alt ordonator de credit – presedintele CNAS.
- incapacitatea institutionala de a declansa un nou palier al cheltuielilor din sanatate – asigurarile p
