Dacă ne-am pune întrebări de tipul; ”Oare de ce m-am născut în secunda, în minutul, la ora, în ziua și-n anul în care m-am născut și nu în oricare altă zvacnire a timpului, a acestei vieți?” se poate să ne dăm seama că probabilitatea ca venirea noastră pe lume să fi fost o întamplare este atat de mică, încat s-ar putea să descoperim că nu existăm din întamplare. Se poate să înțelegem că trăim într-o secvență anume a timpului, a vremurilor, a epocilor, o dată cu anumiți președinți și nu cu alții, în același timp cu anumite figuri ale lumii și nu cu altele, iar probabilitatea de a fi în același timp cu acești oameni, cu cei  delangă noi, cu prietenii, cu acești copii, cu acești parteneri, cu acești vecini sau cu acești colegi de serviciu este – de asemenea – insignifiantă. Dacă ne raportăm la cei șapte miliarde de oameni care trăiesc pe Pămant, s-ar putea să acceptăm că hazardul e un produs al imaginației, că trăim într-un univers ordonat, o dată cu oamenii din preajma noastră sau din lumea noastră, provocări speciale, poate cu totul diferite de cele pe care le trăiește oricare altă ființă de pe lume. Am putea găsi pe cale logică un sens al vieții noastre tocmai în această dispunere ordonată a existenței și am înțelege că sensul nostru ar putea fi acela de ”a răspunde” provocărilor care apar în experiența imediată a vieții de zi cu zi. Problemele din fața noastră trebuie să fie la fel de puțin probabile cum este și venirea noastră pe lume. Provocările ce ne apar se poate să nu conțină nimic întamplător, cat mai degrabă aspecte ce ne invită să fim variantele cele mai bune ale unei ființe conștiente, responsabile și capabile să intuiască în această magnifică prezență pe lume un fapt ”rar”, și – de ce nu – excepțional! Poate că existența însăși e o oportunitate unică, pe care ar trebui s-o conștientizăm pentru a ne pune în valoare pe noi înșine în aspectele cele mai frumo