Un amestec de temeiuri tehnice şi politice au format un obstacol care blochează aderarea României şi Bulgariei la spaţiul de liberă circulaţie la 1 martie. Pentru Bucureşti, este important să obţină rapid un calendar al aderării.

Dacă Wall Street Journal este Biblia oamenilor de afaceri din toată lumea, Financial Times este Biblia birocraţilor de la Bruxelles şi a tuturor celor interesaţi în afaceri europene. Aşa că ieri, când tot ministrul de Externe sau al Afacerilor Europene din UE a deschis FT şi a descoperit un editorial care susţine că amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen „este nedreaptă dar corectă‘‘, atunci toată lumea a ştiut că jocul s-a încheiat: Amânarea este ca şi decisă. Cele două ţări trebuie să caute modalităţi de a controla pierderile. Cum s-a ajuns aici?

Pregătirea tehnică: E vina bulgarilor!

Adoptarea (cu ceva rezerve din partea Franţei, desigur) a tuturor celor opt rapoarte ale grupului de evaluare Schengen pentru România şi amânarea celor pentru Bulgaria în materie de siguranţă terestră dovedesc că, de data asta, din punct de vedere al obligaţiilor tehnice, România şi-a făcut treaba. Din păcate, dacă nu şi-o fac şi bulgarii, ne-am străduit degeaba pentru că suntem legaţi de bulgari şi aderarea nu se poate face decât în tandem. Principala problemă a bulgarilor este graniţa cu Turcia, insuficient securizată pentru a împiedica afluxul de imigranţi ilegali dinspre această ţară spre UE. A doua mare problemă este Grecia, care deşi este membră Schengen, rămâne, totodată, singura ţară din spaţiul de liberă circulaţie care nu se învecinează cu nici o altă ţară membră. Grecia a cerut şi a primit anul trecut sprijin european pentru a controla imigraţia ilegală din Turcia, admiţând că este depăşită de amploarea fenomenului. Aderarea Bulgariei şi României ar putea crea, aşadar, o autostradă a imigraţiei ilegale din Grecia pâ