Ne place să facem trimiteri convenabile la istorie, pentru a ne justifica faptele din prezent, dar nu suntem în stare sau ne e frică să ne asumăm până la capăt consecinţele logice ale unor întâmplări care ne-au mutilat destinul.
Ce a căutat patriarhul Kiril în Moldova? Există mai multe răspunsuri la această întrebare. Primul dintre ele sună aşa: prelatul rus a venit să celebreze 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei Chişinăului şi a Hotinului, creată de Țar la un an de la sfârtecarea Principatului Moldovei în 1812. Cu alte cuvinte, a venit să aniverseze victoria imperialismului rusesc, înțolit în sutană, asupra unui popor care s-a văzut peste noapte răpit, despărţit de frații săi. Dar acest adevăr crud nu este perceput nici de conducătorii Republicii Moldova şi nici de credincioşi. Moldovenii de astăzi au o conştiinţă fracţionată: îl glorifică pe Ştefan cel Mare, îl proclamă chiar fondator al statului moldovenesc contemporan, se legitimează cu el, dar în acelaşi timp consideră că ruperea la 1812 a Ţării Moldovei este o bornă fericită în istoria noastră modernă, un fapt ce merită a fi sărbătorit alături de urmaşii ţarilor.
Nu cred că mai găsim vreun alt popor în Europa, care să sufere într-o asemenea măsură de ceea ce numim „scindare identitară”. Această amnezie, această incoerenţă logică, perpetuată din generaţie în generaţie, nu-i cruță nici pe cei cu instruire sumară, nici pe cei cu şcoli absolvite în străinătate. Întrucât nu de cunoștințe este vorba, ci de demnitate şi caracter - calități foarte deficitare la noi.
Un al doilea răspuns la întrebarea de ce a venit Kiril în Moldova ne plasează în cea mai strictă actualitate politică. Primul cleric al Rusiei, tot el și un apostol al imperialismului lui Putin, are menirea să ţină laolaltă aşa-zisa lume rusă, în care Moscova include şi Moldova. Patriarhul a venit să-şi marcheze
