Parcă dintotdeauna în sistemul public din România cel mai bine a funcţionat exerciţiul umilinţei. Umilul nu comentează, te linguşeşte permanent şi are grijă să îţi bage limba în urechi atât de adânc, că aproape devine o voce a subconştientului personal al şefului.

Acesta, trecut deja prin această perioadă, acceptă şi încurajează permanent acest tip de comportament, deoarece îi permite să stăpânească, nu să conducă şi să se poziţioneze mult deasupra legilor care guvernează societatea românească. Astfel, două condiţii de bază pentru a avansa în sistemul public şi a te menţine cât mai mult în interiorul lui sunt: {C}1.{C}{C}Ca să reuşeşti să pătrunzi în sistem trebuie să fii umil. Să cureţi scame, să cari geanta şefului cel mare, să repeţi cu ochii mari şi blânzi da Şefu, sunteţi mare Şefu, vă iubim Şefu, sunteţi un geniu Şefu şi alte propoziţii de genul, care trebuie să fie neapărat rostite de faţă cu alţii atunci când şeful este atent şi poate apleca urechea la linguşelile tale. Trebuie neapărat să-i torni pe colegii care îl critică prin birouri sau pe la colţ pe şef, pentru a dovedi că eşti o persoană de încredere. Apoi trebuie să îi faci o serie de servicii personale, pentru că şeful este foarte ocupat cu munca şi nu are timp să se ocupe întotdeauna de chestiunile personale. Aşa că umilul aleargă cu limba scoasă până la urechi să rezolve toate aceste probleme, fapt ce îl saltă şi mai mult în ochii şefului. Odată aplicat exerciţiul umilinţei şi cel al câştigării încrederii, umilul a câştigat cursa cu ceilalţi umili care nu au reuşit să se impună în faţa celui ce are pâinea şi cuţitul în mână. Apoi urmează pânda. Dacă şeful, care aplică aceleaşi tactici cu şefii lui, avanseză în funcţie sau pe scara socială, urmează promovarea omului de încredere, cel care îşi toarnă cel mai bine colegii şi care preaslăveşte calităţile umane ale individului numit şef. Apoi se t