Un fapt demn de remarcat: la Opera Naţională Bucureşti sălile sînt pline. Chiar dacă destui melomani de cartier se înghesuie s-o vadă pe soprana de coloratură Elena Udrea risipind arii retorice şi mititei în Parcul Moghioroş, nu puţini bucureşteni au lăsat deoparte treburile cotidiene pentru a se bucura de surpriza oferită de opera bucureşteană. E vorba despre un Festival Puccini, prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la naşterea compozitorului italian (22 decembrie 1858, Luca, Italia – 29 noiembrie 1928, Bruxelles, Belgia), dar şi bine gîndit de cei care fac politica repertorială a instituţiei. Nu ştim cine gîndeşte – şi programează toate acestea, lucru extrem de important în activitatea unei instituţii de cultură –, dar se vede că se şi munceşte cu folos. Între 15 noiembrie şi 23 noiembrie are loc o suită de manifestări dedicate marelui şi popularului compozitor italian ce ne-a atras în mod deosebit atenţia. Pentru că nu în fiecare zi-lună-an putem urmări-asculta, en suivie, cîteva dintre cele mai remarcabile lucrări ale maestrului toscan. Deschiderea festivalului a avut loc pe 15 noiembrie, cu premiera operei La Boheme, într-o versiune scenică nouă, în regia lui Ionel Pantea – o surpriză agreabilă –, şi sub conducerea muzicală a dirijorului Vlad Conta. Un spectacol închegat şi plin de culoare, scenografia – Ştefan Caragiu, costumele –, Liliana Cenean, în care vocile lui Călin Brătescu, a Anitei Hartig şi a Dorinei Chesei s-au contopit firesc şi natural cu soundul corului bine strunit de experimentatul Stelian Olaru. Nu am urmărit şi al doilea spectacol, din 16 noiembrie, cu o altă echipă de solişti – Hector Lopez, Simona Neagu şi Irina Iordăchescu, printre alţii, dar sîntem convinşi că ideea unei duble distribuţii este remarcabilă. Au urmat alte două surprize, premiere la rîndul lor. Opere cvasinecunoscute în România, precum Le Villi şi Edgar, au fost pr