Astăzi sunt consideraţi o verigă extrem de importantă, fără de care înfăptuirea actului de justiţie ar fi ilegală. Dar şi imposibilă. De asemenea, sunt văzuţi ca ultimul scut care îi mai poate apăra pe justiţiabili de excesele de autoritate sau de incompetenţa procurorilor şi a judecătorilor. Ei sunt avocaţii. Acum, majoritatea lor sunt foarte bogaţi şi, adeseori, se dovedesc a fi oameni cu o mare putere de influenţă în societatea contemporană. Cum erau ei văzuţi în timpul regimului comunist? Câtă putere aveau în faţa legii? Probabil că tot atât de multă câtă consideraţie arăta justiţia comunistă faţă de respectarea drepturilor omului.
Intelectual de mare profunzime, stăpân peste o cultură atât de vastă, încât contemporanii săi îl comparau cu Iorga, avocatul Petre Pandrea poate fi privit ca unul dintre cele mai dramatice exemple ale modului în care poate să evolueze statutul social al acestei meserii de elită. Privit prin prisma meseriei sale, avocatul a fost şi a rămas un personaj public care, poate că mai mult decât noi ceilalţi, este şi el un "om sub vremuri". Vremuri care, de cele mai multe ori, sunt oprimate dur de puterea politică, indiferent cum s-ar numi aceasta. Către sfârşitul unei vieţi în care a petrecut ani lungi prin puşcării, lui Pandrea nu i-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să recunoască amar în "Jurnalul mandarinului valah": "Pe timpul burgheziei am apărat comunişti şi am făcut puşcărie. Pe timpul comuniştilor am apărat burghezi şi am făcut puşcărie. Doar unuia ca mine i se putea întâmpla aşa ceva".
Pentru a lămuri o parte din aspectele privitoare la una dintre cele mai importante componente ale sistemului juridic, am apelat la opinia şi amintirile distinsului avocat Lucian Bolcaş. Care acum, după două decenii de la prăbuşirea regimului comunist, atrage atenţia asupra valabilităţii şi rigurozităţii a ceea ce, acum, n
