Un spirit european

ORIZONT nr. 5 îl sărbătoreşte pe Mircea Martin la 60 de ani ("e o vîrstă care mă indispune la modul cel mai direct, agresiv, visceral chiar", mărturiseşte sărbătoritul. Ca să-l consoleze, "de la înălţimea vîrstei sale", Livius Ciocârlie îl asigură că se poate şi mai rău!). Textele aniversare au în ton ceva din sobrietatea subiectului lor: efuziunii afective i se preferă, cu cărţile pe masă, relevarea meritelor de critic şi teoretician literar. Ceea ce a decupat însă Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeţi printr-o convorbire cu titlul Criticul şi umbra lui. Deşi nu mai locuieşte în Reşiţa natală de (asta e!) patru decenii, Mircea Martin resimte şi azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate şi prospeţime", dar şi potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijenţa serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar şi această exhibare sadică şi cinică a mizeriei e stupefiantă şi condamnabilă. Ca şi cum gunoaiele ne-ar murdări pe toţi! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureştiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate şi de a reacţiona la oferta încă timidă a societăţii de consum. Lipsa de civilitate e în curs de generalizare, cohorte de tineri bucureşteni afişând aceeaşi convivialitate agresivă, acelaşi limbaj trivial ca şi cei recent căpătuiţi în Capitală." (În paranteză fie spus, dacă în privinţa "resturilor menajere", noul primar va face poate, demonstrativ, ceva, cu gunoaiele umane şi mitocănia nu există speranţă, atîta vreme cît minoritatea civilizată şi onestă n-are cum să-şi impună un reprezentant). * Întrebările Adrianei Babeţi referitoare la părinţi, copilărie, studii, profesori, primesc răspunsuri ce schiţează biografia unui om cunoscut doar prin bibliografie şi re