Relaţia dintre Traian Băsescu şi Emil Boc se deteriorează?
Disputa dintre preşedinte şi premier pe tema creşterii taxei pe valoarea adăugată, de la 19% la 24%, este autentică? A evitat şeful statului să se întâlnească cu primul-ministru la inundaţii, aşa cum a speculat presa, observând paralelismul traseelor celor doi prin localităţile sinistrate?
Pentru a găsi un răspuns fie şi parţial la aceste întrebări prezente, zilele acestea, pe scena publică, trebuie stabilit cât de benefică este creşterea TVA pentru evoluţia economiei româneşti. Sub acest aspect, preşedintele are dreptate când afirmă că impozitarea pensiilor era preferabilă majorării TVA, deoarece creşterea fiscalităţii nu operează cancerul din buget, nu elimină deficitul bugetului de pensii. Statul va trebui să-l finanţeze în continuare, eventual din surplusul de TVA pe care-l va încasa.
Nu este însă sigur că vor exista suficiente resurse, deoarece creşterea taxei pe valoarea adăugată nu va însemna venituri suplimentare la buget, în absenţa unor măsuri de stimulare a mediului economic, pe care guvernul le promite, dar întârzie să le adopte. Fără aceste măsuri, producţia şi consumul de bunuri şi servicii se vor menţine la cote minime, iar statul va încasa TVA sub aşteptări.
Retincenţa cu care Emil Boc priveşte posibilitatea reducerii cotei unice la 10%, discutată în guvern, dar respinsă categoric de premier cu replica "să lăsăm scenarita", mă face să cred că primului-ministru îi este teamă să ia măsuri riscante, dar cu efecte benefice mediului economic. Fără o astfel de abordare îndrăzneaţă, şansele ca România să iasă din recesiune sunt tot mai mici.
Cu un guvern Boc ezitant, nimeni nu poate garanta că anul viitor impozitarea pensiilor nu va fi absolut necesară, pentru ca bugetul de stat să nu colapseze. Atunci vom avea şi pensii tăiate, şi TVA mărit