Zecii de mii de copii au fost ajutaţi de-a lungul a două decenii prin programele desfăşurate de organizaţia SOS Satele Copiilor să-şi găsească drumul în viaţă. În căsuţele SOS din Bucureşti, ridicate pe Calea Floreasca din sectorul 1 trăiesc acum 36 de copii. Mamele sociale care îi îngrijesc încearcă să le ofere o viaţă normală.
Organizaţia nonguvernamentală „SOS Satele Copiilor“ a sărbătorit ieri 20 de ani de când oferă o familie micuţilor defavorizaţi social din România. În acest timp, reprezentanţii asociaţiei au ridicat trei centre-sate pentru copii: în Bucureşti, la Cisnădie, judeţul Sibiu, şi la Hemeiuş, judeţul Bacău. Aici, cei 113 micuţi care beneficiază de grija SOS sunt crescuţi ca într-o familie normală, cu un program normal.
Casele în care trăiesc nu sunt diferite de orice altă locuinţă, iar primii paşi în viaţă sunt făcuţi alături de „mamele-surogat”, adică mame sociale. Merg apoi la o grădiniţă amenajată în interiorul satului, iar mai târziu pleacă spre şcolile şi liceele din apropiere.
Grădiniţa, primul pas
În satul din Capitală, organizaţia are în grijă 36 de copii, în zece case sociale, aflate sub oblăduirea a tot atâtea mame sociale.
Glasurile ţâncilor din grădiniţă răsună în „satul“ de pe Calea Floreasca nr. 165. Dincolo de o poartă maramureşeană se ascund mai multe clădiri care reprezintă „acasă“ pentru micuţii care nu au mai mult de 10 ani.
Grădiniţa este destinată atât copiilor care cresc în sat, cât şi celor care, deşi au o familie, nu au o situaţie materială bună.
În grupa mijlocie sunt 19 copii de care are grijă educatoarea Mihaela. La o strigare se aduna toţi în jurul meselor liliputane din sală. Micuţa Alexia este cea mai îndrăzneaţă din toată grupa. Cu o tunsoare franţuzească, cu breton şi cu un păr de culoarea coajei de ceapăfetiţa te scrutează cu o privire verde, obraznică: „Eu sunt Alexia,
