Într-o duminică, prin aprilie 1983, mergeam spre Snagov. Înainte să o luăm la dreapta ne-a oprit un miliţian. În zonă tocmai se pusese un indicator cu o restricţie de viteză. Era puţin vizibil, nici un şofer nu ştia de el. Se strânseseră cam şapte Dacii şi ne tocmeam.
La un moment dat a mai venit una, neagră cu 1-B- 220, parcă. L-a oprit şi pe el. Noi toţi am amuţit să vedem ce se întâmplă. Şoferul a dat geamul jos, a zis „Bă, ce ‘şti niebun la cap!” şi a plecat cu scârţâituri de roţi. Ne-a iertat pe toţi.
Numărul pe care îl aveai la Dacie juca un rol destul de important. 1-B cu trei cifre te plasa direct între primii oameni din ţară. Acest număr ţinea loc de orice. Cucereai Bucureştiul şi provincia cu el. Proba faptul că erai în conducerea superioară de partid, sau responsabil de restaurant şmecher, şef de service, medic (ginecolog, chirurg, stomatolog), gestionar, vânzător la Peco, fotbalist, prieten cu Nicu, shopist, ofiţer(miliţie, securitate), şef de recepţie la un hotel important. EXCLUSIV EVZ. După 23 de ani, în satul Petreşti, Dâmbovița: „Elena Ceauşescu? N-am auzit de ea!” VIDEO
Mai departe, la 1-B cu patru cifre spectrul se lărgea.Puteau fi şi ziarişti (cu a doua specialitate ofiţeri de securitate), şefi de sală la mari restaurante, frizeri şi croitori din zona centrală, depanatori radio-tv, ilegalişti (sau rude de)…
2 (3,4,5,6,7,8,9)-B cu trei cifre te plasa oricum în elită. Numărul tău „spunea” celor din jur că eşti un om cu relaţii. Greu ţi se putea lua permisul , poţi să faci rost de multe, aşa cum ai reuşit şi cu numărul de la maşină.
12-B erau în general studenţii străini. Întotdeauna aveau un Kent şi multe alte lucruri dorite. Fără să pricepem ce sărăcie era în sufletul lor noi toţi îi priveam cu speranţă de belşug.
Dacă acum trebuie să ai vilă, jeep (printre altele), masterat
