Acum o jumătate de secol, locul unde fanii aşteaptă cu nerăbdare să joace Messi şi compania nu era nicidecum legat de sport. National Arena se înalţă unde era la început o grădină de zarzavaturi şi un teren al fabricii Malaxa. Perimetrul nici nu aparţinea Bucureştiului, ci comunei Dudeşti-Cioplea, devenind ulterior locul unde se ţineau tîrgurile de vite şi bîlciurile. Dar la începutul anilor '50, sportul românesc avea să sărbătorească naşterea stadionului "23 august", cel mai modern din ţară la acea vreme, şi avea să găzduiască evenimente în premieră pentru România.
"Măreţul stadion de 80.000 de locuri"
În februarie 1953, Federaţia Mondială a Tineretului Democrat alegea Bucureştiul drept gazdă pentru manifestări de amploare: Congresul Mondial al Tineretului şi Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Evenimentele programate între 25 iulie şi 16 august 1953 se potriveau planurilor conducătorilor ţării. Comitetul Central elaborase "planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti", în care stadionul era un punct important. Pompiliu Macovei, arhitectul şef al Capitalei, anunţa într-un interviu: "În raionul 23 august se va ridica un mare parc de cultură şi sport pe o suprafaţă de peste 50 ha. Aici se vor înălţa numeroase construcţii şi lucrări, culminînd cu măreţul stadion de 80.000 de locuri".
Proiectat, printre altele, cu "un bazin de înot cu două piscine cu tribune, o mare arenă pentru tenis, volei şi baschet", Parcul de Cultură şi Sport se anunţa un obiectiv unic la vremea aceea. Iar stadionul, cu "pistă de alergări cu şase culoare", cel mai mare din ţară.
"Niciodată n-a fost Bucureştiul atît de frumos, atît de plin de viaţă! Pe străzile Capitalei dragi răsună în zeci de limbi cîntecele tinereţii"fragment din ziarul Scinteia
Muncă voluntară, în spiritul vremii
La construcţia stadionului au partic
