"Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi, miniştrii care s-au vândut pe viaţă, deputaţii contrabandişti. Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, avem o epidemie înfricoşătoare de meningită morală."

Această frază, transformată într-o necruţătoare sentinţă, radiografie fulminantă a putreziciunii sociale a fost rostită în anul 1916 de Octavian Goga. Se ştie că Regatul României a intrat, la 27 august 1916, în conflagraţia mondială ce a debutat în 1914 cu actul terorist a lui Gavrilo Prinkip care i-a asasinat cu câteva focuri de revolver pe arhiducele Austriei şi pe soţia acestuia!

Ziarele timpului şi, mai ales, politicienii, aidoma celor din zilele noastre au tras sforile care aveau la capete hălci mustoase de cărniţă fragedă, în timp ce nenorociţii opincari mâncau mămăligă stricată şi se îmbolnăveau pe capete de pelagră. Aceştia au fost “mândria neamului”, ”vitejii între vitejii neamului“ care, după mai puţin de 30 de zile din momentul trecerii Carpaţilor au început a-şi împrăştia oasele pe majoritatea câmpurilor de bătaie. Pentru edificare, iată în cele 120 de zile de lupte, pierderile noastre se cifrau la 400.000 de morţi în vreme ce inamicul (germani, austrieci, bulgari şi turci) însuma “doar” 60.000 de morţi. Meningita morală de atunci, sarabandă drăcească în care afacerile cu furnituri, armament, muniţie etc. se făceaua pe sub ochii îngăduitori-interesaţi ai autorităţilor era oblăduită de marii ticăloşi ai timpului pentru care banul nu avea miros! Ea, meningita morală amintită de Goga, continuă şi în zilele noastre parcă mai abitir ca în 1916!

“Ţară de secături.” În România post decembristă, după inteligenta lovitură economică aplicată de dl. Petre Roman şi-a lui ceată, prin dezmoştenirea tuturor autohtonilor