Actorii Ion Dichiseanu, Ion Besoiu, Stela Popescu, Mircea Albulescu, George Motoi, Matei Alexandru şi Virgil Ogăşanu au povestit, pentru „Adevărul“, cele mai agitate momente care i-au marcat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Familia actorului Ion Dichiseanu a scăpat de la moarte, dar a fost trimisă în lagărul de la Salzburg. „Din clipa asta sunteţi prizonieri“, le-au spus nemţii după ce România a schimbat armele în cel de-Al Doilea Război Mondial şi i-au urcat pe toţi într-un bou-vagon cu direcţia Adjud-Salzburg, „Augustiner Bräustüberl“ (n.r. – o fabrică de bere pe care nemţii o transformaseră în lagăr). Ion Dichiseanu avea 9 ani.

„În Ungaria am trecut prin nişte momente... Nu ştiam eu ce înseamnă regim horthyst, fascist, dar îmi amintesc că au vrut să arunce trenul în aer. Noi eram în penultimul vagon. Ungurii s-au opus: «Ce vină au copiii, familiile?». Nu era niciun prizonier de război, erau doar civili. Eu trăiesc astăzi graţie ungurilor, le mulţumesc şi astăzi. Am mers la «Augustiner Bräustüberl» Clădirile erau bombardate, era dezastru pe-acolo. Nu-ţi poţi imagina cum era. Mâncam mâncare la cazan, cu rândul. Era totul îngrădit, păzit, nu puteam mişca. În timpul bombardamentelor, că nu se terminase încă războiul, noi fiind «Ausländer» (n.r. - străini), n-aveam voie să mergem în adăposturile din munţi. Erau nişte grote, nişte canale, dar nu ne lăsau acolo. Au murit oameni în urma acestor bombardamente“, îşi aminteşte actorul.

Au stat în lagăr până când au fost eliberaţi de americani. „Ţin mintea acea dimineaţă... Era o linişte de mormânt, o linişte pe care o simţeai în măduva oaselor după nebunia cu bombele care cădeau. Auzeam tancurile cum veneau, auzeam huruitul acela de şenile foarte clar. S-a ridicat drapelul alb. Am ieşit în întâmpinarea americanilor. Mi-au dat «ciungă», mi-au dat ciocolată, biscuiţi, ne-au luat în br